Vreme de cincisprezece ani (1957-1972), Cioran a umplut treizeci Ĺźi patru de caiete cu Ă®nsemnÄri. Ele au fost gÄsite dupÄ moartea autorului de Simone BouĂ©, prietena sa de o viaĹŁÄ, Ĺźi au fost publicate, Ă®n 1997, la Gallimard. Nu avem de-a face cu un jurnal propriu-zis, deĹźi numeroase Ă®nsemnÄri sunt datate. Ne gÄsim mai degrabÄ Ă®n faĹŁa unui „laborator" de Ă®ncercÄri pentru cÄrĹŁi ulterioare. Oricum, se regÄsesc Ă®n aceste Caiete toate obsesiile Ĺźi toate imprecaĹŁiile lui Cioran, toate furiile Ĺźi toate regretele sale, exprimate Ă®ntr-un stil a cÄrui exactitate nu e cu nimic mai prejos de aceea pe care o cunoaĹźtem din eseuri Ĺźi aforisme. Câteva „personaje" revin frecvent Ă®n Ă®nsemnÄri: Ionesco, Michaux, Beckett sau Noica Ă®l determinÄ pe acest mizantrop sÄ-Ĺźi dezvÄluie nebÄnuitele resurse de prietenie; altele, anonime sau desemnate doar prin iniĹŁiale, Ă®i provoacÄ obiĹźnuitele rÄbufniri de sarcasm. Nu altÄ voce rÄzbate, aĹźadar, din aceste Caiete, ci modulaĹŁiile glasului inconfundabil al ultimului moralist al veacului trecut.
Â
0
