“Textele acestei cÄrĹŁi au fost produse Ă®n aproape trei decenii, ca formare domoalÄ a unei circumscrieri a conceptului unei teorii astronoetice, pornind de la neajutorarea instrumentalÄ Č™i de la dispariĹŁia spectaculosului: cum se situa omul Ă®nacest univers de lumi Č™i Ă®n raport cu el? Ce le rÄmânea celor rÄmaČ™i acasÄ din astronauticÄ? Cu siguranĹŁÄ, nu numai sÄ facÄ glose, dar Č™i aceasta totuČ™i, ca o compensaĹŁie seninÄ a faptului cÄ acest acasÄ nu voia sÄ devinÄ mai confortabil. TotuČ™i, uneori Č™i chiar deseori confortul a fost cel vizat: nu se Ă®nregistrase Ă®ncÄ pretenĹŁia ca omul sÄ se Ă®nalĹŁe din episodul existenĹŁei sale la rangul de „pÄstrÄtor al CreaĹŁiei” – dar nu fusese el numit deja odatÄ â€žpÄstorul fiinĹŁei”? ĂŽntre idila pastoralÄ, patosul care garanteazÄ protecĹŁia Č™i simplul echipament al cunoaČ™terii precise se afirmÄ sau se pierde poziĹŁia acestei forme fluctuante a „astronoeticii”, care nu va umple niciodatÄ un manual sau un auditoriu, dar care, sub umbrela argumentelor pro Č™i contra, poate gÄsi Ă®ntr-o „metafizicÄ” oarecare destulÄ protecĹŁie Ă®mpotriva intemperiilor pentru cei care nu dispreĹŁuiesc seninÄtatea spiritului. Sporirea cunoČ™tinĹŁelor Č™i abilitÄĹŁilor noastre ne-a influenĹŁat doar disproporĹŁionat de puĹŁin gândirea: iar acest lucru este valabil nu numai pentru „evaluarea impactului tehnologic”, ci Č™i pentru estimarea cunoaČ™terii, care pare a avea de-a face cu lucruri mai inofensive. Dar chiar are de-a face?”
Hans Blumenberg (1920-1996), filosof german. A fÄcut studii de filosofie, germanisticÄ Ĺźi filologie clasicÄ, iniĹŁial la academiile filosofico-teologice din Paderborn Ĺźi Frankfurt (1939-1941), iar dupÄ 1945 la Universitatea din Hamburg, obĹŁinând doctoratul (1947) Ĺźi abilitarea (1950) Ă®n filosofie la Universitatea din Kiel. ĂŽncepând cu 1958 a predat filosofia la UniversitÄĹŁile din Hamburg, GieĂźen, Bochum Ĺźi MĂĽnster.
0
