„Comunitate, comunicare, comuniune, comunism: termeni plini, abuzaČ›i, umpluČ›i pânÄ la refuz tocmai pentru a ajunge sÄ-Č™i refuze conČ›inutul, sÄ-l „vomite” Č™i sÄ (se) avorteze. Termeni teminaČ›i, dar care tocmai de aceea bântuie. In momentul de faČ›Ä strict, când, Ă®n trepte, „prin Ă®nvÄluire”, (1) macro-comunitÄČ›ile identitar-comunitariste date revin, ca schemÄ Č™i structurÄ, din nou, criminal, Ă®n actualitate, reluând Ă®n forČ›Ä Č™i cu furie, „fast forward”, istoria ca istorie a religiilor-naČ›iuni, când (2) postcomunismul continuÄ sÄ tragÄ cât poate de istorie, exploatând Č™i speculând hiperliberal stafia unanim declarat (adicÄ inclusiv de cÄtre foČ™tii sÄi susČ›inÄtori) defunctului comunism (care la rândul lui forČ›ase Č™i abuzase ideea de comunitate, declarând-o nu numai de Ă®nfÄptuit, ci chiar gata Ă®nfÄptuitÄ sau Ă®n curs de Ă®nfÄptuire), când (3) din comun, Ă®n general, n-a mai rÄmas decât duČ™manul lui substitutiv, globalul, Ă®n aceste condiČ›ii aČ™adar, Ă®n aceastÄ situaČ›ie, a mai vorbi de comunitate pare un gest nu doar deplasat, inactual, ci de-a dreptul suspect, retrograd, dacÄ nu chiar periculos.” (Bogdan Ghiu)
0
