Deodata in adancul padurii Amoz Oz

Împrumutând elemente din tradiČ›ia biblică, din folclorul idiČ™ Č™i din legendele europene, povestirea iniČ›iatică Deodată în adâncul pădurii oferă o parabolă magistrală despre toleranță, compasiune Č™I speranță. Un sat pierdut între munČ›i, înconjurat de păduri sumbre Č™i stăpânit de teamă Č™i tristeČ›e. Cândva, demult, un blestem pare să-l fi lovit: toate vietățile — insecte, păsări, câini, pisici, chiar Č™i peČ™tii din râu — l-au părăsit. ÎnspăimântaČ›i de o creatură misterioasă pe care o numesc Nehi, oamenii se închid în case, seară de seară, Č™i nu le dau voie copiilor să intre în pădure. Mai ales tăcerea bântuie mica aČ™ezare, căci nimeni nu vrea să-Č™i amintească, nici să vorbească de animalele pierdute Č™i de viaČ›a de dinainte. Însă doi copii curajoČ™i, Mati si Maia, sunt atraČ™i de taina întunericului Č™i se hotărăsc să afle ce se ascunde în adâncul pădurii Č™i în inimile oamenilor. „Dacă ai fi Jung, ai identifica precis în Deodată în adâncul pădurii motive primordiale Č™i universale. Dacă ai fi istoric, ai găsi niČ™te para¬le¬lisme istorice evidente. Dacă ai fi biograf, gândul te-ar purta spre extraordinara carte a lui Oz, Poveste despre dragoste Č™i întuneric, dato¬rită rădăcinilor comune. Dar dacă eČ™ti cititor, atunci pregăteČ™te-te pur Č™i simplu să fii fermecat. N-ai să recunoČ™ti nimic altceva Č™i te vei vedea doar pe tine însuČ›i.“ (Ian Sansom, The Guardian)