Suntem deja uitarea ce vom fi

Este foarte greu să încerci să sintetizezi ceea ce este Suntem deja uitarea ce vom fi fără să-i trădezi spiritul, pentru că, asemenea tuturor capodoperelor, cartea este multe lucruri în acelaČ™i timp. A spune că este o sfâČ™ietoare carte de memorii despre familia Č™i tatăl autorului – care a fost asasinat de un ucigaČ™ plătit – e adevărat, dar neinspirat Č™i infim, pentru că această carte este în acelaČ™i timp o copleČ™itoare imersiune în infernul violenČ›ei politice columbiene, în viaČ›a Č™i în sufletul oraČ™ului Medellín, în obiceiurile Č™i aspectele mărunte ale vieČ›ii, în intimitatea Č™i grandoarea unei familii, o mărturie delicată Č™i subtilă a iubirii filiale, o poveste adevărată care este în egală măsură o superbă ficČ›iune, prin felul în care este scrisă Č™i structurată, Č™i una dintre cele mai elocvente pledoarii care s-au scris în timpurile noastre Č™i în toate timpurile împotriva terorii ca instrument politic. Cartea este cutremurătoare, dar nu apăsătoare, pentru că este scrisă astfel încât nu face exces în exteriorizarea sentimentelor, este o proză precisă, limpede, inteligentă, cultă, care pune stăpânire cu o iscusință desăvârČ™ită pe sufletul cititorului, ascunzându-i anumite date, distrăgându-i atenČ›ia, cu scopul de a-i stimula curiozitatea Č™i orizontul de aČ™teptare, obligându-l astfel să participe la actul creator, mână în mână cu autorul. Mario Vargas Llosa