„Totul Ă®ncepe la 11 ani. Profesorul de ĹźtiinĹŁe naturale pune sub ochii copilului Ĺźi ai colegilor lui un microscop, cerându-le sÄ deseneze ceea ce vÄd. SatisfacĹŁia copilului cÄ reuĹźeĹźte sÄ vadÄ Ĺźi sÄ redea se Ă®mpleteĹźte cu emoĹŁia de-a Ă®nregistra altÄ naturÄ, cu alte forme Ĺźi organe. Omul matur din el va nota Ă®n Amintiri ceea ce nu putea fi la copil decât un gând nedesluĹźit: «Existau deci anumite legi pe care le puteai descifra — Ĺźi atunci toate lucrurile cÄpÄtau Ă®nĹŁeles Ĺźi noimÄ.» Dar omul matur, cu legile sale, n-avea sÄ stingÄ niciodatÄ copilul din Eliade cu mirarea lui: ceea ce Ă®l va fascina toatÄ viaĹŁa va fi cealaltÄ lume, a doua lume, aĹźadar lumea cea adevÄratÄ, Ă®n concretul ei. Cine e Ă®nsetat de concret trebuie sÄ fie infidel lumii imediate.“
Constantin Noica
