„Caut particularul Č™i universalul Ă®n fiecare spiritualitate. Sunt fascinat de constante: necesitatea de depÄČ™ire a egoismului prin altruism, dobândirea seninÄtÄČ›ii Č™i a pÄcii interioare, regÄsirea legÄturii cu natura, care trebuie respectatÄ. Či Ă®n acelaČ™i timp Ă®ncerc sÄ ilustrez Č™i aspectele specifice. Cercetez comorile de sens pe care ni le oferÄ formele de spiritualitate Č™i Ă®ncerc, prin scrierile mele, sÄ Ă®l iau pe cititor de mânÄ Č™i sÄ Ă®l fac sÄ descopere ceva.“ — ERIC-EMMANUEL SCHMITT
ĂŽn cartierul parizian Belleville, cafeneaua La MuncÄ e un reper al bunei dispoziČ›ii. Fatou, tânara patroanÄ, o senegalezÄ plinÄ de viaČ›Ä, Č™i-a câștigat, cu veselia ei molipsitoare Č™i Č™tiinČ›a de a asculta Č™i sfÄtui, o clientelÄ fidelÄ Č™i pestriČ›Ä. Simone, travestitul cu talent contabil, domnul Sophronides, filozoful pesimist, sau Ă®nduioČ™Ätorul Robert Larousse, neobositul cititor de dicČ›ionare, alcÄtuiesc o mare familie pentru ea Č™i pentru fiul ei, FĂ©lix, pe care Ă®l creČ™te singurÄ. Dar echilibrul perfect al vieČ›ii lor este spulberat Ă®ntr-o zi, odatÄ cu planurile de viitor ale lui Fatou, care devine brusc o umbrÄ. Pentru a-Č™i recÄpÄta mama, FĂ©lix, ajutat de pitorescul unchi Bamba, apeleazÄ la vraci Č™i vrÄjitori, care se dovedesc Ă®nsÄ niČ™te Č™arlatani. Fatou nu-Č™i va putea gÄsi liniČ™tea decât prin Ă®ntoarcerea acasÄ â€“ pe malul fluviului Senegal. Sufletul ei, asemenea baobabului strÄvechi de lângÄ satul natal, este adânc Ă®nrÄdÄcinat Ă®n pÄmântul fierbinte al Africii Č™i se adapÄ din izvorul invizibil al energiei Č™i iubirii care animÄ tot ce e viu. Iar secretul acestui izvor Ă®i va fi dezvÄluit Č™i lui FĂ©lix.
