Viata necunoscuta a copacilor

ALEJANDRO ZAMBRA (n. 1975), poet, eseist, sce­na­rist Č™i romancier chilian, a studiat literatura hispa­nică la Instituto Nacional General José Miguel Carrera Č™i la Universidad de Chile. A urmat un maste-rat în studii hispanice la Madrid Č™i a obČ›inut titlul de doctor în literatură la Pontificia Universidad Católica de Chile. A debutat ca prozator în anul 2006 cu ro­manul Bonsai (tradus în română de Liliana PleĹźa Iacob, Curtea Veche Publishing, BucureĹźti, 2017), care a fost recompensat cu Premiul Criticilor Literari din Chile. Au urmat ViaČ›a necunoscută a copacilor Č™i Formas de volver a casa, care s-au bucurat, de ase-menea, de aprecierea criticii Č™i a publicului. Facsímil, cea mai recentă operă a autorului chilian, este consid-erată de către The Guardian Č™i The Irish Times una dintre cele mai bune cărČ›i apărute în 2016. CărČ›ile lui Zambra au fost traduse deja în zece limbi Č™i au primit prestigioase premii literare naČ›ionale Č™i internaČ›ionale, precum Premio del Consejo Nacional del Libro y la Lectura (Chile, 2007 Č™i 2012), Premio Altazor (Chile, 2012), Prins Claus Prijs (Olanda, 2013) Č™i Premio Mu-nicipal de Literatura de Santiago (Chile, 2014).

În prezent, Alejandro Zambra predă literatura la Universitatea Diego Portales din Santiago, Chile.

Considerat de critica de specialitate „noua stea a literaturii din latino-americane“, ALEJANDRO ZAMBRA s-a impus pe scena literară prin stilul original Č™i prin plăcerea de a istorisi. În 2007, a fost inclus în Bogota 39, o listă a celor mai importanČ›i scriitori din America Latină sub 39 de ani. În 2010, revista britanică Granda l-a nominalizat printre printre cei mai importanČ›i 22 de romancieri de limbă spaniolă sub 35 de ani. „Scriu pentru că am nevoie să simt că nu am murit“, mărturiseČ™te Zambra.

În fiecare seară, Julian, tânăr profesor Č™i „scriitor de duminică“, improvizează scurte povestiri despre copaci pentru a o adormi pe Daniela, fiica lui vitregă, un ritual de la care nici adultul, nici copilul nu se abat niciodată. Nici măcar în seara în care Veronica, soČ›ia lui Julian Č™i mama Danielei, întârzie inexplicabil de mult. Cuprins de panică, profesorul se teme că a fost părăsit Č™i îČ™i petrece noaptea scriind despre cea care îi este soČ›ie, despre viaČ›a lor împreună, despre trecut, promiČ›ând că îČ™i va încheia povestirea când Veronica va ajunge acasă ori atunci când va căpăta certitudinea că femeia a dispărut pe veci. Romanul îl poartă pe cititor într-un subtil joc al trecutului cu prezentul, dar Č™i al prezentului cu viitorul, căci Julian îČ™i imaginează ziua în care Daniela, în vârstă de 30 de ani, îi va citi însemnările din noaptea care le-a schimbat vieČ›ile pe vecie.

„Acum citeĹźte, e cufundat în citit: se străduieĹźte să-Ĺźi închipuie că nu cunoaĹźte povestea Ĺźi, pentru scurt timp, iluzia îi reuĹźeĹźte – se lasă purtat cu inocenţă Ĺźi timiditate, convins că are în faĹŁa ochilor textul altcuiva. TotuĹźi, o virgulă prost pusă sau un sunet mai aspru reuĹźesc să-l aducă la realitate: este atunci, din nou, autor, autorul a ceva, un fel de poliĹŁist al propriei persoane care îĹźi sancĹŁionează greĹźelile, excesele, pudorile.“ Alejandro Zambra