Colectionarul de sunete

Încă din copilărie, Ludwig Schmitt avea uimitoarea capacitate de a capta sunetele din natură şi a le înregistra în memorie. Dar la un moment dat a descoperit că din colecţia sa lipsea unul: „frecvenţa unică, cea mai dorită, sunetul perfect, celest, magic, etern“. În căutarea acestuia, va constata că poate reproduce cu uimitoare exactitate sonorităţile pe care le tezauriza, devenind cel mai mare tenor al Germaniei. Însă darul acesta i-a adus cu sine un blestem.

De la Parfumul lui Süskind la Colecționarul lui Trías de Bes, thriller și mister, elixir şi antidot, eros şi thanatos.

„Pasiune şi răni, da, aşa stătea scris. Era sacrificiul meu, dovada iubirii, a celei mai mari iubiri, a unei iubiri mai autentice decât cea eternă, fiindcă era dorinţă omenească, adevărata iubire, unica, iubirea finită şi limitată care se naşte în sufletele tuturor bărbaţilor şi femeilor din lumea aceasta, acea iubire ce poate fi imaginată, dar nu descrisă, acea iubire pentru care nu există nici acord posibil, nici melodie care s-o evoce.“ - FERNANDO TRÍAS DE BES