„Cred cÄ a exista este o mare nenorocire. Cred cÄ a nu fi ar fi o nenorocire Ă®ncÄ Ĺźi mai mare. ĂŽnsÄ, printre oamenii care existÄ, sunt Ă®ntr-adevÄr unul dintre cei mai norocoĹźi. Sunt mai favorizat decât regii, pentru cÄ regii Ă®nĹźiĹźi muncesc, pe când eu mÄ pot duce unde vreau, când vreau, cu un caiet Ĺźi cu un creion: nu trebuie sÄ semnez condica de prezenĹŁÄ (am semnat altÄdatÄ Ĺźi Ĺźtiu ce Ă®nseamnÄ!). Am deci impresia cÄ sunt un copil bosumflat, cÄ sunt afurisit, cÄ nu e frumos din partea mea sÄ trÄiesc aĹźa de nemulĹŁumit. Când existÄ oameni care se rÄzboiesc, care se omoarÄ, Ă®n timp ce alĹŁii mor de foame, când alĹŁii muncesc ca sÄ trÄiascÄ, eu, pur Ĺźi simplu, trÄiesc.“ (Eugène Ionesco)
0
