„Îmi propun sÄ trec Ă®n revistÄ câteva mari Ă®ntrebÄri pe care oamenii Č™i le-au pus – Č™i nu Ă®nceteazÄ sÄ Č™i le punÄ â€“ generaČ›ie dupÄ generaČ›ie. Sunt Ă®ntrebÄrile fundamentale privitoare la condiČ›ia umanÄ. Ele continuÄ, Ă®n mare parte, sÄ rÄmânÄ fÄrÄ rÄspuns, sau, Č™i mai derutant, primesc adesea, din belČ™ug, rÄspunsuri multiple Č™i contradictorii. Evident, nu am soluČ›ii de propus pentru a face lumea mai inteligibilÄ. M-am mulČ›umit sÄ identific nedumeririle. Lista lor e impresionantÄ. TrÄim Ă®n plin mister.“ – Lucian Boia
„De-a lungul istoriei se produc nenumÄrate efecte perverse: evenimente sau evoluČ›ii care au cu totul alte urmÄri decât cele preconizate. «Unde dai Č™i unde crapÄ» – zice o vorbÄ româneascÄ. ĂŽn ciuda tonului glumeČ›, e o remarcÄ foarte serioasÄ, care sugereazÄ o Ă®ntreagÄ filozofie a istoriei. ĂŽntr-adevÄr, nu Č™tim niciodatÄ la ce sÄ ne aČ™teptÄm. Ĺži viaČ›a omului, Č™i istoria omenirii sunt pline de surprize, la fiecare pas.
DemocraČ›ia (de tip occidental) poate fi consideratÄ o reuČ™itÄ, dar nici Ă®n cazul ei nu lipsesc factorii perturbatori. De fapt, totalitarismele secolului XX s-au instaurat profitând tocmai de condiČ›iile create Ă®n cursul amplului proces de democratizare. ĂŽn Germania lui Bismarck, Hitler ar fi rÄmas un obscur pictor de firme. El Č™i miČ™carea nazistÄ, Ă®n genere, au ajuns la putere tocmai Ă®n urma unei competiČ›ii de tip democratic, prin alegeri libere, pe baza votului universal. Democratica RepublicÄ de la Weimar, Č™i nu Prusia aristocraticÄ, i-a netezit drumul spre puÂtere. Electoratul «democratic» se lasÄ uČ™or manipulat, spre deoÂseÂbire de elita conducÄtoare din regimurile predemocratice. Regula «un om, un vot» aČ™azÄ pe acelaČ™i plan persoane cu competenČ›e foarte inegale Č™i dÄ Ă®n cele din urmÄ câștig de cauzÄ celor mulČ›i, de fapt Ă®nsÄ nu acestora, ci celor care au Č™tiut sÄ-i manipuleze mai eficient. HotÄrât lucru, nu ne aflÄm Ă®ntr-o perioadÄ prea bunÄ. Un vânt de anarhie strÄbate planeta.“ – LUCIAN BOIA
