Suntem doar o verigÄ cÄtre „ceva mai bun Č™i mai Ă®nalt“? Va ieČ™i vreodatÄ din noi, ca dintr-o uriaČ™Ä crisalidÄ, „omul cu adevÄrat uman“? Sau poate cÄ ar trebui sÄ ne Ă®mpÄcÄm cu gândul cÄ nu vom arÄta niciodatÄ mai bine decât ne-a creat bunul Dumnezeu?
AČ™teptând sau nu ceva mai Ă®nalt decât noi, s-ar cuveni deocamdatÄ sÄ ne punem aceastÄ Ă®ntrebare: cum ar fi bine sÄ trÄim ca „buni muritori“? CÄci este o datorie de onoare, dacÄ tot am fost dotaČ›i cu raČ›iune, sÄ Ă®ncercÄm sÄ Ă®nČ›elegem ce trÄim, dupÄ cum e o dezonoare a speciei sÄ fi primit raČ›iune Č™i sÄ murim fÄrÄ sÄ fi Ă®ncercat. Paginile acestei cÄrČ›i s-ar fi putut tot atât de bine intitula ĂŽndreptarul bunului muritor.