Ĺžefii, primul dintre cele doua volume cuprinse Ă®n BÄieĹŁii Ĺźi alte povestiri, a fost publicat pentru Ă®ntâia oarÄ Ă®n urmÄ cu 50 de ani, marcând debutul oficial ca prozator al lui Mario Vargas Llosa. Realismul lucid al acestor Ĺźase povestiri, lipsit de inflexiuni mitologice, anunĹŁÄ o perspectivÄ aparte Ă®n contextul literaturii sud-americane, identificaĹŁi adesea cu realismul de tip magic. Povestirea BÄieĹŁii, scrisÄ un deceniu mai târziu, e un punct de cotiturÄ: violenĹŁa e aici mai insidioasÄ Ĺźi nu mai ĹŁine atât de un tacit „cod“ al onoarei Ĺźi al machismului, ca Ă®n povestirile Ĺźi romanele de pânÄ Ă®n 1967, cât, mai degrabÄ, de Ă®nsÄĹźi regula jocului.
„Şefii este prima mea carte Ĺźi Ă®n ea apar câteva din multele povestiri scrise când eram adolescent Ĺźi student. Era un concurs de povestiri la Barcelona, Leopoldo Alas, cu un premiu destul de modest, Ĺźi, cum Ă®mi doream sÄ public, am participat, fÄrÄ prea mari speranĹŁe, Ă®nsÄ am fost premiat. Zece ani mai târziu am scris BÄieĹŁii. Subiectul Ă®mi dÄdea târcoale de când citisem, Ă®ntr-un ziar, cÄ un câine a emasculat un nou-nÄscut, Ă®ntr-un sÄtuc din Anzi. ĂŽmi doream sÄ scriu despre aceastÄ ranÄ stranie care, spre deosebire de altele, nu se Ă®nchide, ci, odatÄ cu trecerea timpului, se deschide din ce Ă®n ce mai mult.“ (Mario Vargas Llosa)
