Corespondenta

Un volum care pătrunde în intimitatea lui James Joyce, „cel mai închis dintre oameni” (după cum spune Henri Michaux), derulând o confesiune când candidă şi plină de afecţiune, când reticentă şi sinuoasă sau rece şi ceremonioasă.

Scrisori emoţionante despre cum s-a chinuit Joyce să-şi scrie cărţile pentru „acel cititor ideal, suferind de o insomnie ideală".
„Aşa că mă întreb: cine dracu' mai e şi Joyce ăsta care-mi cere atât de multe ore de veghe din cele câteva mii pe care le mai am de trăit, ca să-i apreciez cum se cuvine glumele şi închipuirile şi expresiile fulgurante?"
„Am început Ulise în 1914 şi cred că îl voi termina în 1921. Această locuinţă este, cred, a douăsprezecea în care l-am scris - şi cea mai friguroasă. Toate notele umplu o mică valiză..."
„Am făcut un calcul şi probabil că am cheltuit aproape 20 000 de ore cu Ulise."
„Ieri am scris două pagini - primele de la Da-ul final al lui Ulise."
„Fratele meu spune că, după ce am creat cea mai lungă zi a literaturii, acum trezesc la viaţă cea mai întunecată noapte."