Romanul nu se poate compara cu epopeea sau cu monumentele genului dramatic. Dar e tot ce putem face mai bun acum. Este un fel de Ĺźopron modern, o cÄsuĹŁÄ Ă®n care spiritul se adÄposteĹźte. Un roman se echilibreazÄ Ă®ntre câteva impresii adevÄrate Ĺźi o multitudine de impresii false, care formeazÄ mare parte din ceea ce numim viaĹŁÄ. Ne spune cÄ pentru fiecare fiinĹŁÄ umanÄ existÄ nenumÄrate existenĹŁe, cÄ existenĹŁa unicÄ este Ă®n parte o iluzie, cÄ multele existenĹŁe Ă®nseamnÄ ceva, tind cÄtre ceva, Ă®ntregesc ceva; ne promite Ă®nĹŁeles, armonie Ĺźi chiar justiĹŁie."
Saul Bellow, la decernarea Premiului Nobel, 1976
„MulĹŁi intelectuali newyorkezi spuneau - adesea cu un amestec de invidie Ĺźi visare - cÄ Bellow a scris romanele pe care ei le-ar fi scris dacÄ ar fi fost destul de inteligenĹŁi, dacÄ ar fi dispus de fraze mai bune Ĺźi ar fi Ĺźtiut destule despre lume. Cei dintre noi mai puĹŁin Ă®nclinaĹŁi spre visare sau invidie simĹŁeau cÄ Bellow scrisese cÄrĹŁile mari Ĺźi necesare americanilor generaĹŁiei sale Ĺźi alei noastre Ĺźi cÄ era un privilegiu sÄ fim reprezentaĹŁi de el."
