„Dragomir nu-Ĺźi propusese sÄ aibÄ nici un «destin cultural». Spre deosebire de Noica, ce-Ĺźi pregÄtea Ă®n noaptea istoriei, scriind tenace Ĺźi Ă®ncÄpÄţânat, viitoarea ieĹźire la luminÄ ca operÄ, Dragomir îşi asumÄ dintru Ă®nceput istoria ca noapte eternÄ Ĺźi se retrage Ă®n intimul pur al luminii sale interioare. DacÄ nu greĹźesc, cred cÄ e singura gândire specializatÄ filozofic din istoria Europei care s-a decuplat total de orice manifestare culturalÄ prezentÄ sau viitoare. Gândirea lui Dragomir este neverosimil de purÄ tocmai pentru cÄ nu «iese pe stradÄ», nu ia parte la dispute Ĺźi nu se hrÄneĹźte din vanitatea participÄrii la turniruri intelectuale. Ea reprezintÄ performanĹŁa purÄ a posibilitÄĹŁii de filozofare a unei fiinĹŁe care se exerseazÄ Ă®ntr-o catacombÄ a istoriei.
ĂŽn frenezia lui de a Ă®nĹŁelege totul era ceva din psihologia unui etern student care abordeazÄ CreaĹŁia ca pe o temÄ Ĺźi care se pregÄteĹźte asiduu pentru ziua Ă®n care urmeazÄ sÄ fim examinaĹŁi de Dumnezeu. De altfel o Ĺźtie Ĺźi o spune, Ă®n 8 ianuarie 1993, Ă®ntr-o formidabilÄ notÄ din carnetele intitulate SeminĹŁe: «În fond, eu fac o tezÄ de doctorat la Dumnezeu.» Lucrul cel mai important care s-a Ă®ntâmplat Ă®n viaĹŁa lui Dragomir este tocmai acesta: la un moment dat, Ĺźi-a schimbat conducÄtorul tezei. A trecut de la Heidegger la Dumnezeu.“ (Gabriel LIICEANU)
Fiecare suntem un amestec de ceea ce suntem, ce credem cÄ suntem Ĺźi ce am vrea sÄ fim.
ViaĹŁa e un joc pe viaĹŁÄ Ĺźi pe moarte, Ă®n care, la sfârĹźit, credem cÄ Ĺźtim ce-ar fi trebuit sÄ facem.
Filozofia e poate îndeletnicirea cu de toţi cunoscutele şi de nimeni ştiutele.
Comunismul e o minciunÄ, democraĹŁia e un neadevÄr.
50 de ani de nemulĹŁumiri Ĺźi urÄ conteazÄ, nu?
De aproape 70 de ani „acasÄ“-ul meu e filozofia.
