Flaubert a fost Ă®ntotdeauna fascinat de prostia omeneascÄ pe care o definea ca „voinČ›a de a conchide”.
AČ™a s-a nÄscut inegalabilul sÄu Dicionar de idei primite de-a gata, un catalog necruČ›Ätor de prostii, bazaconii, cliČ™ee, locuri comune, jumÄtÄČ›i de adevÄr, platitudini nerumegate, absurditÄČ›i Č™i aiureli cu aer de verdict care se dovedeČ™te Č™i acum incredibil de actual Č™i de relevant.
Doar cÄ aceastÄ bijuterie de carte, strÄbÄtutÄ subteran de un umor ucigÄtor Č™i ironie, funcČ›ioneazÄ ca un savuros Č™i eficient antidot Ă®mpotriva prostiei.
