Freud neortodox

Știm foarte multe despre teoriile lui Freud din seria de opere publicată de Editura Trei. Știm, de asemenea, multe despre omul Freud din biografiile sale scrise de Peter Gay și Elisabeth Roudinesco, publicate tot de Editura Trei. Știm însă mult mai puțin despre modul în care lucra Freud ca terapeut. Cele cinci cazuri celebre (Dora, Micul Hans, Omul cu șobolani, Omul cu lupi, Președintele Schreber), incluse în seria de opere, se concentrează asupra psihopatologiei nevrotice sau psihotice și deloc asupra tehnicii. Singura fereastră spre modul de lucru al lui Freud este jurnalul, rămas mult timp inedit, al cazului Omul cu șobolani (1909). Tocmai la întrebarea cum lucra Freud răspunde volumul de față, care descrie și comentează alte cinci cazuri din perioada de maturitate a lui Freud (A. Kardiner , H. Doolittle, J. Wortis , J. Dorsey, S. Blanton), pe baza mărturiilor publicate de analizanți. În loc de a întâlni un terapeut „ecran alb", „receptor telefonic" sau „chirurg", cum cerea Freud în teorie, facem cunoștință cu un psihanalist uman, și pe deplin relațional. Comentariile autorilor încearcă și reușesc să explice contradicția marcată între teorie și clinica lui Freud, precum și efectele acestei contradicții asupra dezvoltării ulterioare a psihanalizei.   A fost Freud un „freudian"? Dacă „freudian" înseamnă un interpret neimplicat, neutru, al transferului și al rezistenței, răspunsul, conform acestei noi cărți fascinante, este nu, nu a fost. Pornind de la niște relatări complete ale pacienților care au fost tratați de Freud în anii 1920 și ’30, acest volum ne arată un Freud surprinzător – unul foarte diferit de stereotipul curent. Prezentate pentru prima dată împreună, aceste biografii vii, intime, ale procesului analitic oferă un prim-plan revelator asupra lui Sigmund Freud la lucru. Prin cuvintele propriilor săi pacienți, cititorului i se înfățișează un clinician organizat, persistent, implicat personal și expresiv, care punea tratamentul în mișcare bazându-se pe asociații libere și nu pe analiza transferului și a rezistenței. – Autorii Beate Lohser, profesor de psihologie la Wright Institute, psiholog în practică privată. Practică psihoterapia psihanalitică la San Francisco și Berkeley. Peter M. Newton, profesor de psihologie la Wright Institute, psiholog în practică privată. Are numeroase publicații în domeniul dezvoltării adultului și a terapiei psihanalitice. Cuprins Introducere Capitolul 1. Teoria lui Freud despre tehnică Capitolul 2. Analiza lui Abram Kardiner cu Freud Capitolul 3. Analiza lui H.D. cu Freud Capitolul 4. Analiza lui Joseph Wortis cu Freud Capitolul 5. Analiza lui John Dorsey cu Freud Capitolul 6. Analiza lui Smiley Blanton cu Freud Capitolul 7. Structura terapiei în practica lui Freud Capitolul 8. De la sugestiile tehnice ale lui Freud către noua ortodoxie Capitolul 9. Concluzii Mulțumiri Bibliografie