Spre sfârĹźitul verii lui 1996, pe când eram Ă®n New Hampshire, m-a sunat Simon Kelner, vechi prieten Ĺźi un bÄiat excepĹŁional,
Ĺźi m-a Ă®ntrebat dacÄ nu vreau sÄ scriu o rubricÄ sÄptÄmânalÄ despre America pentru revista Mail on Sunday’s Night & Day,
la care fusese numit de curând redactor-şef.
De-a lungul anilor, Simon mÄ mai convinsese sÄ fac tot felul de lucruri pentru care nu aveam timp, dar asta nici nu intra Ă®n discuĹŁie.
— Nu, i-am rÄspuns, nu pot. ĂŽmi pare rÄu. E cu neputinĹŁÄ.
— Deci poĹŁi sÄ-ncepi de sÄptÄmâna viitoare?
— Simon, am impresia cÄ n-ai Ă®nĹŁeles. Nu pot.
— Ne-am gândit s-o intitulÄm „ÎnsemnÄri dintr-o ĹŁarÄ mare“.
— Simon, o sÄ trebuiascÄ s-o intitulezi „SpaĹŁiu gol pe pagina Ă®ntâi“, pentru cÄ eu nu pot s-o scriu.
— Perfect, mi-a replicat el, puţin absent.
Am avut impresia cÄ mai fÄcea Ĺźi altceva Ă®n acelaĹźi timp — bÄnuiala mea e cÄ alegea fotomodele pentru numÄrul cu costume de baie.
0
